Istoric

Acupunctura are originea în China acum mai bine de 2500 de ani (î.e.n.) . Este o parte importantă a medicinei tradiţionale chineze şi o componentă a sistemului de sănătate chinez. A fost transmisă de asemenea în Orientul Indepărtat (Corea, Japonia etc.) în Asia de Sud-Est (secolul VI) ulterior în Europa (secolul XVII) şi în  Statele Unite (secolul XIX).

Conform cu literatura medicală antică chineză ( Suwen din Neijing ), în societatea primitivă, primele ace folosite au fost din piatră (bian). Cu dezvoltarea forţelor de producţie, apar acele de os şi bambus. Totuşi, după inventarea tehnicilor de forjare ale metalelor şi a uneltelor din metal, oamenii au început să folosească ace medicale din metal făcute din bronz, fier, aur şi argint. In prezent, sunt folosite pentru tratament acele din oţel inoxidabil eventual argintate sau aurite.

In timpul Perioadei “ Primăverii si Toamnei” şi a Statelor Războinice (770-221 î.e.n.) a fost stabilită teoria meridianelor şi colateralelor (Jinghua). “Tratatul de Medicină Internă a Impăratului Galben” (Huanhgdi Neijing) furnizează o ilustrare sistematică a punctelor, meridianelor şi colateralelor şi deasemenea teoria, metodele de acupunctură şi moxibustie.

Tratatul de acupunctură şi moxibustie (redactat între anii 256 si 260 e.n.) este format din 12 volume cu 128 de capitole înfăţişând 349 de puncte de acupunctură. Aici sunt descrise localizarea, indicaţiile şi manipularea punctelor, precauţiile acupuncturi, precum şi tratamentul bolilor prin acupunctură şi moxibustie. Este cea mai timpurie şi complexă carte de acupunctură şi de asemenea una dintre cele mai influiente lucrări din istoria acupuncturii.

Din secolul III până la sfârşitul secolului XIX au avut loc noi transformări în acupunctura chineză:

  • numărul punctelor de acupunctură folosite pentru tratarea diverselor boli a crescut şi a apărut clasificarea punctelor în cele 14 meridiane;
  • teoria acupuncturii a fost în mod continuu îmbogăţită şi dusă la un nivel superior;
  • în secolul IV a fost redactată harta ce cuprindea toate punctele de acupunctură, iar în secolul IX au fost tiparite primele cărţi de acupunctură.

Terapia folosind acupunctura a fost extensiv popularizată în China. Pe baza celor câtorva sute de puncte ce se foloseau deja, noi puncte au fost descoperite şi noi metode de acupunctură au fost dezvoltate.

Din 1950, ştiinţa acupuncturii a devenit populară în comunitaţile internaţionale. Multe ţări şi-au trimis doctori în China pentru a învaţa acupunctura. In particular, după 1971 odată cu realizarile Chinei în domeniul anesteziei prin acupunctură a avut o mare influenţă în domeniul medical al multor ţări şi a fost urmată de creşterea studiului şi cercetării acupuncturii.

Incepând cu 1975 la cererea Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii au fost deschise cursuri internaţionale de pregatire în domeniul acupuncturii în Universitaţile de Medicină Tradiţională Chineză din Beijing, Shanghai, Nanjing pentru acupuncturişti din divese ţări.

Comentariile sunt închise.